„El este Cel de-a pururi căutat. Nu-L găsim decât căutându-L mereu…” (Sfântul Grigorie de Nyssa)

Notă: reflecțiile formulate în această serie de articole au fost publicate, într-o formă modificată, în ziarul Lumina de Duminică, în data de 27 noiembrie 2016: http://ziarullumina.ro/a-crede-versus-a-intreba-sau-despre-legile-lumii-spirituale-117813.html (accesat la 29 aprilie 2018)

Printre scrierile biblice ale Vechiului Testament, se numără și Cartea lui Iov – o relatare impresionantă despre credinciosul Iov, un bogat milostiv care, pierzându-și dintr-odată sănătatea și întreaga avere, decide să-I rămână loial Divinității. Deși majoritatea teologilor preferă să-l menționeze pe Dreptul Iov doar ca model de devotament în credință și răbdare în suferințe, acest personaj biblic are, potrivit fascinantului text scripturistic, inclusiv o altă calitate morală fundamentală: curajul de a se întreba și – mai surprinzător – de a-I adresa lui Dumnezeu întrebările și îndoielile sale filosofice în privința existenței răului în lume. Din această perspectivă, cea mai mare parte a textului Cărții lui Iov redă o discuție filosofică deosebit de profundă și elegantă ca stil literar, între credinciosul Iov (cel care nu-și ascunde frământările spirituale și filosofice) și trei prieteni ai săi (habotnici tipici, pervertind credința și transformând-o în legalism pur) care, în fața întrebărilor sincere ale lui Iov, aleg să se baricadeze între zidurile rigide ale propriilor convingeri. Dezbaterea aprinsă și tensionată dintre Iov și prietenii săi se încheie, în finalul scrierii, prin revelarea lui Dumnezeu Însuși, Care răspunde nelămuririlor lui Iov, îi redă acestuia bunurile materiale și le arată celor trei habotnici preferința Sa clară pentru atitudinea lui Iov, credinciosul loial și mereu căutător de răspunsuri.
În acest sens, oricât ne-ar părea de „ciudate” sau chiar „nedrepte” legile lumii spirituale, întotdeauna, în orice loc şi-n orice timp, alesul este Iov, nu „cucernicii” săi prieteni; iar Dreptul Iov, să nu uităm, este nu doar cel credincios în mod total necondiţionat lui Dumnezeu, ci şi cel care – tocmai pentru că îşi lua credinţa în serios – a îndrăznit să-I pună întrebări Celui în Care credea, cu încrederea că El îi va răspunde. Prietenii lui Iov nu-I puteau pune întrebări Tatălui, fiindcă ei nu aveau un Tată, ci… doar o ideologie despre El (iar unei ideologii nu-i poţi pune întrebări fiindcă, dacă ai chestiona-o, ea n-ar mai rămâne ideologie, ci ar prinde viaţă). Tocmai de aceea, poate, în finalul Cărţii Iov, Dumnezeu îi îndeamnă pe prietenii „cucernici” şi „apărători” ai Divinităţii să-i ceară lui Iov să se roage pentru ei: ei nu se puteau ruga… ştiau să formuleze doar sloganuri şi justificări, nu întrebări, rugăminţi de iertare sau imne doxologice. Atitudinea „prietenilor lui Iov” – a celor de ieri şi de astăzi – ar putea fi descrisă, poate, prin aceste minunate versuri din poezia „Iad” a Zoricăi Laţcu (maica Teodosia): „O mucedă, cumplită lâncezeală/ Că nu se mişcă-n veci nimic din loc,/ Nici flacără de dor, nici gând de foc./ În goluri care fără fund se cască/ Nu poate frumuseţea să se nască. (…) O piatră-ncremenită-n nemişcare/ Puteri să dea viaţă nouă n-are”.
Iar aceştia, „prietenii lui Iov” din orice generaţie, nu vor şti să răspundă decât prin aceleaşi şi aceleaşi triste (şi comice totodată) acuzaţii formulate, de către Ferapont habotnicul, la adresa mult-credinciosului Zosima (din „Fraţii Karamazov”): „De ce învaţă că viaţa e o mare bucurie, iar nu o smerenie plină de lacrimi ? Pentru ce nu recunoaşte că în iad este un foc material ? Pentru ce mănâncă dulceaţă de vişine cu ceai?”…
Dumnezeu ne însoțește neîncetat – fiindu-ne mereu alături prin labirintul căutărilor și nedumeririlor noastre, în alpinismul nostru spiritual către un orizont filosofic și duhovnicesc tot mai larg, tot mai liber de prejudecăți și ideologii. Dumnezeu este Tată și Învățător. De aceea, căutările existențiale constituie una dintre cele mai frumoase și importante modalități în care noi, copiii și discipolii Săi, ne putem dezvolta rațiunea pe care El ne-a dăruit-o din iubire.