„A fi apt de o pasiune şi a nu o trăi te face incomplet şi limitat.” (Oscar Wilde)

Notă: Fragmente din textele acestei serii de articole au fost publicate și în ziarul Lumina: http://ziarullumina.ro/alegerea-unei-cariere-reflectii-din-perspectiva-moralei-crestine-108402.html (accesat la 30 aprilie 2018)

Considerată drept una dintre cele mai importante decizii din viaţa unui tânăr, alegerea carierei constituie, pentru orice persoană preocupată de principiile eticii filosofice, o ocazie de a medita asupra preceptelor asumate şi de a le aplica într-o situaţie concretă.
În ce măsură opţiunea specializării într-un anumit domeniu este relevantă din perspectiva eticii filosofice? Poate fi aplicată filosofia morală într-o asemenea situaţie, sau deciziile vieţii cotidiene aparţin unui plan de existenţă atât de puţin important în raport cu principiile generale ale eticii, încât nu pot avea o legătură reală cu acestea?
Această întrebare determină, în mod firesc, formularea altor câtorva întrebări esenţiale pentru viaţa spirituală, al căror răspuns a fost căutat, de-a lungul timpului, de către numeroşi filosofi, teologi, oameni de ştiinţă şi gânditori din alte domenii ale cunoaşterii:
Care este legătura dintre filosofie şi viaţă? Ce criterii sunt relevante în luarea unor decizii importante, care ne vor influenţa întregul curs al vieţii? Ce înseamnă „decizii importante”? În ce măsură evaluarea importanţei unei alegeri depinde de convingerile/ opiniile/ căutările noastre filosofice? Există o corespondenţă între principiile abstracte la care aderăm şi planul existenţei concrete de fiecare zi? În ce măsură alegerile noastre îi pot influenţa pe ceilalţi? Convingerile metafizice sunt importante în luarea unor decizii concrete? Şi ce influenţă au aceste convingeri metafizice asupra principiilor morale pe care le asumăm?
Fără a se putea formula soluţii definitive şi exhaustive în privinţa unor astfel de probleme existenţiale, rămâne evident doar faptul că alegerile concrete ale fiecărei persoane – în special cele pe care le consideră ca importante pe termen lung -, precum şi întreaga atitudine manifestată în relaţiile cu ceilalţi sunt influenţate, într-o măsură covârşitoare, de modul de raportare la filosofie, de convingerile (filosofice şi/ sau religioase) şi idealurile asumate.
Astfel, în funcţie de particularitățile fiecărei perspective filosofice, criteriile ce stau la baza alegerii unei cariere pot fi foarte diferite: de la motivaţii de ordin pur spiritual şi intelectual (setea de cunoaştere, dorinţa împlinirii propriei vocaţii, bucuria autodăruirii în relaţia cu Divinitatea şi/ sau cu ceilalţi, sentimentul responsabilităţii faţă de sine ca subiect moral, conştiinţa datoriei pentru societate, dorinţa de manifestare concretă a recunoştinţei pentru educaţia primită, fidelitatea faţă de o anumită moştenire culturală şi dorinţa promovării acesteia prin propria carieră, pasiunea total dezinteresată şi necondiţionată a studiului într-un anumit domeniu etc), până la criterii financiare sau de ordin psihologic (dobândirea/ sporirea bunăstării materiale, nevoia apartenenţei la un grup/ categorie profesională, dorinţa îmbunătăţirii imaginii de sine prin performanţele obţinute etc). Inclusiv persoanele cu o atitudine sceptică, contestatară sau chiar indiferentă faţă de orice concepţie filosofică asupra moralei se încadrează, prin însuşi acest fapt, într-un mod de gândire filosofic, orientându-şi propriile alegeri conform unor criterii ce corespund acestor convingeri. Ei nu se pot detaşa total de o viziune teoretică asupra eticii, de vreme ce atitudinea pe care au asumat-o (în mod mai mult sau mai puţin conştient) poate fi încadrată, în fapt, într-una dintre perspectivele filosofiei: scepticism, relativism, indiferentism, agnosticism etc.
Criteriile luate în considerare în alegerea carierei depind în mod direct de reperele axiologice la care ne raportăm, astfel încât un aderent al uneia dintre versiunile „eticii virtuţii” (aristotelică, stoică, creştină etc) va delibera în funcţie de criterii specifice concepţiei sale (posibilitatea subiectivării etice, trăirea fericirii etc), mult diferite de cele ale unui simpatizant al eticilor moderne – contractualism, deontologism kantian, utilitarism etc – (care va prefera punctul impersonal de vedere), iar criteriile amândurora vor fi, neîndoielnic, analizate în mod polemic de către un adept al eticii contemporane a autenticităţii.